Pentru a fi mereu la curent cu ofertele noastre vă rugăm să introduceți adresa dumneavoastră de email mai jos.

La o Cafea cu Dono (dono.ro)

Publicat la 11.11.2008

Teodor Mincu: În primul rând îţi mulţumesc pentru că ai acceptat invitaţia mea "La o Cafea". Spune-mi te rog ce anume te-a făcut să te apuci de blogging ?
Dono: Cu mare plăcere! Îmi place cafeaua, îmi place de voi, îmi place să vorbesc despre mine, era firesc să accept invitaţia.
Ce m-a făcut să mă apuc de blogging? Păi în primul rând profesoara mea de limba română din clasa a 5-a. Lăcrima întotdeauna când scriam câte o compunere, o recompensa cu nota 10 şi mi-a băgat în cap că oamenilor le place ceea ce scriu eu. În al doilea rând întotdeauna mi-au plăcut poveştile. Am citit multe, mă transformasem într-o tolbă cu poveşti. Am şi ascultat multe la un bătrân pick-up cehoslovac.

Apoi mi-am dat seama că-mi şi place să spun poveşti. Şi am realizat că viaţa e cea mai frumoasă poveste. Chiar dacă nu întotdeauna există un Făt-Frumos sau Ileana Cosânzeana, un Spân sau un Zmeu la nivel evident. Dar ei există. Trebuie doar să-i găseşti. Da, viaţa e cea mai frumoasă poveste. Fie că-i a mea, a ta, a celor de lângă noi.
Momentul de debut a fost acum câţiva anişori buni, pe un forum, care avea şi secţiune de bloguri. Acolo blogul meu a devenit cam cel mai citit după un an de scris în el. Site-ul a fost însă închis după o vreme. Iar scrisul la blog a început să-mi lipsească. Aşa a apărut www.dono.ro, şi au reînceput "Gunoaiele din mintea mea".


T.M.: Ceea ce observ şi în acelasi timp admir este faptul ca eşti destul de activ pe blog şi după ce scrii post-urile.În secţiunea de comentarii urmând o adevărată discuţie pe tema posturilor respective. Cum împaci această activitatea cu serviciul?

D.: Destul de greu, dar încerc să fiu prezent mai tot timpul pe blog. Lucrez destul de mult, programul meu e destul de lung. Dar întotdeaunta am în faţă un computer. Lucrez cu informaţii, trebuie să fiu mai tot timpul la curent cu ce se întâmplă în ţară şi prin lume. Având un computer în faţă, am deschis în "bara" şi blogul. Iar în momentele de respiro răspund la comentarii sau lansez noi piste de discuţii. Fac asta în loc să mai fumez o ţigară. E mai sănătos. Deci blogging-ul face bine sănătăţii.

T.M.: Dono îţi spuneau prietenii şi înainte de blog? sau a apărut odată cu blogul?

D.: Dono a apărut odată cu transferul meu de la Deva la Bucureşti. Aici se scria într-un program numit "plus". La venirea mea nu ştiam să-l folosesc. Aşa că o colegă teribil de amabilă mi-a făcut primul fişier. Cum să-l denumească? Pai...Dono. Prescurtarea numelui meu. În fişierul ăla imi făceam treaba iar când era gata câte un text anunţam cu voce tare: "E gata ştirea în Donooooo". Dono în sus, Dono în jos, a rămas Dono. Îmi place. E scurt şi sonor. Şi e parte din mine. Nu-mi pierd identitatea, dimpotrivă.

T.M.: Cum ar fi viaţa lui Dono fără blogul dono.ro ?

D.: Evident mai săracă. Odată cu blogul au apărut multe satisfacţii, mulţi oameni noi, pot să-i numesc chiar prieteni. Virtualul se poate transforma foarte uşor în real. Poţi socializa chiar şi atunci când eşti închis între patru pereţi. Dar un blog poate presupune şi stres, obligaţii. Dacă eşti serios în ceea ce faci. Scriind în fiecare zi e ca şi cum ai face o promisiune celor ce te citesc. "Promit să vă scriu şi mâine. Să nu rataţi întâlnirea cu mine..." Dar e posibil să nu ai ce scrie a doua zi. Şi uite aşa apare stresul. Pentru că eu personal nu-mi doresc să dezamăgesc. Aşa sunt eu. Iar când dezamagesc mă consum.

T.M.: Din ce am observat eu blogul dono.ro, prin conţinutul său este mai aparte decât multe bloguri din "blogosfera" românească.
Ce parere ai despre blogosfera românească şi unde vezi dono.ro în raport cu blogosfera.?

D.: E loc pentru toată lumea. Teoretic. Practic sunt mulţi care nu au loc de ceilalţi. Mulţi doresc să iasă în evidenţă împroşcând în stânga şi în dreapta. Mult zgomot pentru nimic. Sunt însă şi oameni valoroşi care au blog-uri. Îţi dau informaţii, idei, gânduri, trăiri. Îţi oferă lumi virtuale în care te poţi cufunda. Din care poţi învăţa şi câştiga. Sunt foarte mulţi tineri care scriu bine şi foarte bine dar care încă nu au expunere. Dar eu sint sigur că valoarea lor va ieşi într-un final la suprafaţă. Aşa, ca uleiul, vorba aia. Ca să revin la dono.ro, îmi doresc să fie un popas de bună dispoziţie. O pagină unde intri ca să te simţi bine cu autorul şi cu cei ce comentează. Eşti primit cu braţele deschise. Dacă eşti acolo ca să te iei de unul şi de altul nici nu mai are rost să intri.

T.M.: Unii bloggeri, mai cunoscuţi şi care numai cu asta se ocupă, şi-au făcut al 2-lea , şi chiar al 3-lea blog, nişate pe diverse direcţii. Ai asemenea intenţii pentru viitor?

D: Nu. Rămân la dono.ro. Decât să fac 9 lucruri prost mai bine fac unul bine. Nu poţi să-ţi împrăştii sufletul în 1000 de direcţii. Şi dacă nu scrii cu sufletul se simte.

T.M.: Dono, impreună cu admiratorii tăi care sunt siguri că se vor bucura de aceasta discuţie pentru că au mai aflat mici amănunte despre "povestitorul" lor, îţi mulţumim pentru timpul acordat şi de asemenea îţi dorim multă inspiraţie în continuare!

D.: Şi eu îţi mulţumesc şi de asemenea le mulţumesc şi celor ce îmi citesc blogul pentru că sunt mereu aproape de mine.